Cele mai bine cotate filme indiene după notele spectatorilor
Ne place să ne certăm cu publicul — e sportul național al criticii — dar din când în când merită să-i ascultăm verdictul cu creionul în mână. Am luat notele spectatorilor de pe Indianul.com pentru filmele traduse în română și le-am citit ca pe un clasament: unde are dreptate publicul, unde credem că exagerează și ce ne spune ierarhia despre gustul românesc la film indian.
Vârful clasamentului
12th Fail — 7,9. Liderul detașat, și singurul loc unde critica și publicul aplaudă în același ritm. Drama lui Vidhu Vinod Chopra despre un tânăr care refuză să renunțe la examenul vieții lui e cinema cinstit în cel mai bun sens: fără cosmetizări, cu un final care lovește exact pentru că nu forțează. Nota mare e meritată integral.
Gundaraj — 7,8. Surpriza listei: un film de acțiune din 1995 cu Ajay Devgn, cocoțat aproape de vârf. Lectura noastră: nostalgia funcționează ca amplificator — publicul care a crescut cu casetele anilor ’90 votează cu memoria afectivă. Filmul e solid, dar nota include, credem, și o taxă de dor.
Mili — 7,4. Confirmarea că delicatețea rezistă mai bine decât spectacolul: drama lui Hrishikesh Mukherjee din 1975 bate zeci de blockbustere recente. Publicul român are, se pare, o slăbiciune pentru clasicele făcute cu suflet — slăbiciune pe care o împărtășim.
Plutonul de 7+
Ved — 7,3 dovedește apetitul pentru melodrama marathi: povestea de dragoste a soților Deshmukh a prins și în România. Rangasthalam — 7,1 e cel mai bine cotat titlu sud-indian al catalogului, ceea ce nu ne miră deloc — am argumentat în dosarul fenomenului sudic de ce Sukumar e un regizor de raftul întâi. Iar la 7,0 stau umăr la umăr trei filme care n-au nimic în comun în afara notei: reinterpretarea acidă Dev.D, comedia fantastică telugu Jamba Lakidi Pamba și drama proaspătă Euphoria — diversitate care spune ceva îmbucurător despre publicul platformei.
Observațiile criticului
Trei lucruri ne atrag atenția în acest clasament. Unu: realismul bate spectacolul — primele locuri aparțin dramelor, nu blockbusterelor, contrar clișeului despre publicul de film indian. Doi: anii ’90 sunt subevaluați ca epocă și supraevaluați ca titluri individuale — nostalgia urcă anumite filme peste valoarea lor de revedere. Trei: notele medii (6,5) domină catalogul — publicul român pare zgârcit cu extremele, ceea ce face vârfurile cu atât mai semnificative.
Unde ne despărțim de public: am fi urcat Raanjhanaa (6,6) cu o jumătate de punct — melodrama lui Aanand L. Rai e mai curajoasă decât îi arată nota — și am fi mai severi cu câteva acțiuni nostalgice. Dar despre asta, în recenziile individuale.
Cum folosești clasamentul
Notele sunt un punct de plecare, nu o sentință — al nostru e ghidul pe temperamente. Liderul clasamentului rămâne însă recomandarea sigură pentru aproape oricine: Ved se vede cu subtitrare profesională aici, iar 12th Fail și restul topului la câteva click-uri distanță, cu cont gratuit pentru o parte consistentă a catalogului. Publicul a votat; acum e rândul vostru.